Avalanșe de goluri sau dezechilibru sportiv? Rezultatele timpurii ale Cupei Mondiale a Cluburilor reaprind dezbaterea «prea mari, prea repede»

Bayern–Auckland: zece goluri care au smuls grimase

La Pasadena, Bayern München a spulberat formația semi-profesionistă Auckland City cu 10-0, cea mai categorică victorie din istoria fazei grupelor. Kingsley Coman a deschis scorul, iar Jamal Musiala, introdus după pauză, a reușit un hat-trick fulger. Bavarezii au trimis șaptesprezece șuturi pe spațiul porții, adversarii doar unul. Diferența a amintit de primele ediții ale Ligii Campionilor, când granzii Europei întâlneau echipe de amatori venite de pe insule îndepărtate.

PSG–Atlético: un 4-0 „între granzi” care ridică semne de întrebare

În aceeași zi, Paris Saint-Germain a trecut fără emoții de Atlético Madrid, 4-0: Fabián Ruiz, Vitinha, puștiul Mayulu și Lee Kang-In au închis tabela în fața unei rezistențe spaniole aproape inexistente. Scorul este mai puțin amețitor decât cel al lui Bayern, dar dezechilibrul a părut la fel de pronunțat între două cluburi considerate călite la cel mai înalt nivel. Impresia vizuală alimentează temerea unui turneu în care aristocrația se desprinde chiar și de propriii săi semeni.

Formatul cu 32 de echipe, deja sub tirul criticilor

Noul format cu 32 de echipe, clădit după modelul Cupei Mondiale de națiuni, promitea diversitate și suspans; deocamdată a produs prăpăstii sportive. Tragerea la sorți nu protejează nici outsiderii, nici spectacolul: singurul campion al Oceaniei ajunge într-o grupă cu un colos european, în timp ce un sistem de urne valorice, similar celui din Liga Campionilor, ar fi putut amortiza șocul.

Factorul financiar: prăpastia care se adâncește

În afara gazonului, banii adâncesc ruptura. Din cele două miliarde de dolari estimate ca venituri, aproape 70 % ar urma să ajungă în conturile celor douăsprezece reprezentante europene. Pentru outsideri, simpla participare acoperă cu greu costurile de deplasare; pentru uriași, aceeași sumă finanțează o bancă de rezerve care devine decisivă când meciurile se succed la trei zile.

Posibile soluții: de la urne valorice la plafoane

Mai multe remedii sunt pe masa discuțiilor: introducerea unei adevărate cap-de-serie pentru a evita un nou Bayern-Auckland, obligarea cluburilor slab cotate să treacă printr-un tur preliminar sau impunerea unor plafoane salariale complementare regulilor actuale de fair-play financiar. FIFA analizează, de asemenea, redistribuirea uniformă a unei părți din prime pentru a micșora prăpastia bugetară. Rămâne de văzut dacă aceste ajustări pot echilibra o competiție menită să fie globală, dar deja dezechilibrată după doar două etape.

Spectacol, da… dar pentru cine?

Nimeni nu contestă atractivitatea de difuzare a unui 10-0 sau 4-0; însă suporterii – mai ales cei ai „micilor” cluburi – trebuie să se simtă și ei parte a poveștii. În contextul unui calendar supraîncărcat și al riscului pentru sănătatea jucătorilor, prelungirea spectacolului fără corectarea dezechilibrelor ar putea sufoca tocmai suspansul sportiv pe care pretinde că îl hrănește. Mingea este acum în terenul FIFA: să rafineze formatul sau să-și asume un turneu cu două viteze.

Imagine generată de inteligența artificială